După cum știm cu toții, țara din Asia de Sud-Est Indonezia este una dintre țările cu cele mai abundente resurse minerale din lume, care și-a atins și statutul de exportator major de resurse minerale. Cu toate acestea, în ultimele decenii, mai ales după preluarea mandatului noului președinte Joko, guvernul indonezian și-a sporit controlul asupra resurselor minerale și a emis interdicții de export una după alta.
China are diverse canale de import
În ultimii ani, odată cu consolidarea în continuare a reformei și deschiderii Chinei, China are schimburi economice și comerciale mai strânse cu alte țări din lume. În ceea ce privește resursele energetice și minerale, deși China este o țară mare, din cauza problemelor legate de calitatea și consumul mineralelor, China are încă un decalaj de consum în energie și resurse minerale, iar Indonezia este principalul importator al Chinei.
Cu toate acestea, în ultimii ani, instabilitatea situației internaționale a provocat fluctuații bruște ale prețurilor mărfurilor. Controlul Indoneziei asupra exportului de resurse minerale a devenit, de asemenea, din ce în ce mai strict. În această situație, China a început să caute mai multe canale de import.
Luați ca exemplu bauxita. Când guvernul indonezian a anunțat interdicția de export în 2014, aceasta a avut un impact mare asupra importului de bauxită din China. Cu toate acestea, de atunci, China a căutat să-și diversifice importurile de resurse minerale și și-a crescut treptat importurile de bauxită din Guineea, obținând rezultate bune.
Întreprinderile chineze pătrund adânc în Indonezia
Deși decizia guvernului indonezian de a înăspri exportul de resurse minerale nu are un impact semnificativ asupra securității minerale a Chinei. Cu toate acestea, va avea un impact negativ asupra întreprinderilor locale de construcție și dezvoltare din Indonezia. În acest sens, întreprinderile locale chineze au planificat și aranjat de mult în avans. Întreprinderile chineze nu se grăbesc să transporte materii prime din Indonezia, dar investesc activ în dezvoltare și îmbunătățesc constant lanțul industrial local din aval, astfel încât derivatele resurselor minerale să poată fi produse din Indonezia la un moment dat. Acest lucru coincide de fapt cu ideea guvernului indonezian, adică guvernul indonezian nu vrea să cadă în capcana „blestemului resurselor”, ci vrea să depună eforturi în întreg lanțul industrial. Bazându-se pe capitalul și tehnologia chinezească, Indonezia poate investi mai multă energie în construcțiile din aval, ceea ce poate nu numai să îmbunătățească ocuparea forței de muncă, ci și să își îmbunătățească propria industrie metalurgică. Pentru China, nu numai că găsește o cale de ieșire pentru supracapacitatea internă de metale neferoase, dar contribuie și la realizarea obiectivului intern de „carbon dublu”.
Trebuie spus că emiterea intensivă de interdicții de către guvernul indonezian are un impact redus asupra Chinei. Cercetarea precisă a Chinei și aspectul timpuriu au redus la minimum pierderile cauzate de aceste interdicții.
