Oțelul carbon este un oțel cu conținut de carbon de la aproximativ 0,05 până la 2,1 procente în greutate. Definiția oțelului carbon de la Institutul American de Fier și Oțel (AISI) afirmă:
nu este specificat sau necesar un conținut minim pentru crom, cobalt, molibden, nichel, niobiu, titan, wolfram, vanadiu, zirconiu sau orice alt element care urmează să fie adăugat pentru a obține efectul de aliere dorit;
minimul specificat pentru cupru nu depășește 0,40 la sută;
sau conținutul maxim specificat pentru oricare dintre următoarele elemente nu depășește procentele notate: mangan 1,65 la sută; siliciu 0,60 la sută; cupru 0,60 la sută.
Termenul de oțel carbon poate fi folosit și cu referire la oțel care nu este oțel inoxidabil; în această utilizare, oțelul carbon poate include oțeluri aliate. Oțelul cu conținut ridicat de carbon are multe utilizări diferite, cum ar fi mașini de frezat, unelte de tăiere (cum ar fi daltele) și fire de înaltă rezistență. Aceste aplicații necesită o microstructură mult mai fină, care îmbunătățește duritatea.
Oțelul carbon este o alegere populară de metal pentru fabricarea cuțitelor datorită cantității mari de carbon, oferind lamei mai multă retenție a marginilor. Pentru a profita la maximum de acest tip de oțel, este foarte important să îl tratați termic corespunzător. Dacă nu, cuțitul poate ajunge să fie casant sau prea moale pentru a ține o margine.
Pe măsură ce conținutul procentual de carbon crește, oțelul are capacitatea de a deveni mai dur și mai puternic prin tratarea termică; cu toate acestea, devine mai puțin ductil. Indiferent de tratamentul termic, un conținut mai mare de carbon reduce sudabilitatea. În oțelurile carbon, conținutul mai mare de carbon scade punctul de topire.






