Invenția oțelului inoxidabil a urmat o serie de dezvoltări științifice, începând cu 1798, când cromul a fost arătat pentru prima dată Academiei Franceze de Louis Vauquelin. La începutul anilor 1800, oamenii de știință britanici James Stoddart, Michael Faraday și Robert Mallet au observat rezistența aliajelor de crom-fier („oțeluri cu crom”) la agenții oxidanți. Robert Bunsen a descoperit rezistența cromului la acizi puternici. Este posibil ca rezistența la coroziune a aliajelor de fier-crom să fi fost recunoscută pentru prima dată în 1821 de Pierre Berthier, care le-a remarcat rezistența împotriva atacului unor acizi și a sugerat utilizarea lor în tacâmuri.
În anii 1840, ambii producători de oțel din Sheffield din Marea Britanie și apoi Krupp din Germania produceau oțel cu crom, acesta din urmă folosindu-l pentru tunuri în anii 1850. În 1861, Robert Forester Mushet a obținut un brevet pentru oțelul crom în Marea Britanie.
Aceste evenimente au condus la prima producție americană de oțel-conținând crom de către J. Baur de la Chrome Steel Works din Brooklyn pentru construcția de poduri. Un brevet american pentru produs a fost eliberat în 1869. Acesta a fost urmat de recunoașterea rezistenței la coroziune a aliajelor de crom de către englezii John T. Woods și John Clark, care au remarcat intervale de crom de la 5 la 30 la sută, cu adaos de tungsten și „mediu”. carbon". Ei au urmărit valoarea comercială a inovației printr-un brevet britanic pentru „Aliajele rezistente la intemperii-”.
La sfârșitul anilor 1890, chimistul german Hans Goldschmidt a dezvoltat un procedeu aluminotermic (termit) pentru producerea cromului fără carbon-.[27] Între 1904 și 1911, mai mulți cercetători, în special Leon Guillet din Franța, au pregătit aliaje care ar fi considerate astăzi oțel inoxidabil.
În 1908, firma din Essen Friedrich Krupp Germaniawerft a construit iahtul cu vele Germania de 366 de -tone cu o cocă din oțel crom-nichel în Germania. În 1911, Philip Monnartz a raportat despre relația dintre conținutul de crom și rezistența la coroziune. La 17 octombrie 1912, inginerii Krupp Benno Strauss și Eduard Maurer au brevetat ca Nirosta oțelul inoxidabil austenitic cunoscut astăzi ca 18/8 sau AISI Tip 304.
Evoluții similare aveau loc în Statele Unite, unde Christian Dantsizen de la General Electric și Frederick Becket (1875-1942) de la Union Carbide industrializau oțelul inoxidabil feritic. În 1912, Elwood Haynes a solicitat un brevet american pentru un aliaj de oțel inoxidabil martensitic, care nu a fost acordat până în 1919.






