Stratul de pasivizare al oțelului inoxidabil îl face unul dintre cele mai rezistente la coroziune aliaje disponibile.
Această rezistență crescută se transmite și coroziunii microbiene.
Stratul de pasivare interzice atașarea microbilor de oțelul de dedesubt și -- în funcție de finisaj -- creează o suprafață care este mai ușor de curățat și mai puțin predispusă la dezvoltarea de biofilme.
Anumite clase de oțel inoxidabil --, inclusiv aliajele duplex și austenitice --, pot oferi o rezistență sporită la coroziunea microbiană atunci când este necesar.
Desigur, apa stagnantă sau suprafețele deteriorate pot schimba acest lucru.
Cu suficientă expunere sau abuz, chiar și oțelul inoxidabil va ceda atacului microbilor.
Acest lucru face ca îngrijirea și întreținerea corespunzătoare a componentelor din oțel inoxidabil să fie un aspect critic în prevenirea coroziunii microbiene.
În cele mai multe cazuri, rezultatul va fi un atac neregulat cu gropi sau tuberculi care se formează în zonele cu un strat de pasivare deteriorat.
Odată ce stratul de pasivare este compromis, coroziunea se poate răspândi în metal. Acest lucru duce la pierderea materialului și a găurilor în conductă, tablă sau componentă.
Cu suficient timp, poate duce chiar la o defecțiune structurală completă.