Oțelul este utilizat pe scară largă în industrie, iar elementele sale principale sunt fierul și aliajele de carbon, cu alte cuvinte, oțelul este un compus de fier și carbon. Pe lângă fier și carbon, există multe oligoelemente în oțel, dintre care unele sunt lăsate în procesul de topire, iar unele sunt folosite pentru a îmbunătăți rezistența și proprietățile cuprinzătoare ale oțelului slab aliat. În această lucrare, este discutată influența elementelor comune de aliere asupra proprietăților oțelului, inclusiv mangan, siliciu, crom, nichel, aluminiu, vanadiu, niobiu, titan, azot, bor, elemente de pământuri rare, sulf, fosfor, oxigen și hidrogen. .
element nefavorabil
Sulful: Este un element dăunător în oțel, care are efecte adverse asupra proprietăților mecanice, proprietăților de sudare și rezistenței la coroziune a oțelului.
Fosfor: Este un element dăunător în oțel, care reduce foarte mult plasticitatea și duritatea oțelului. În special la temperatură scăzută, duritatea este redusă în mod deosebit, ceea ce se numește „frigilitate la rece”.
Oxigen: va reduce rezistența și plasticitatea oțelului, va crește fenomenul de fragilizare la cald și va reduce rezistența la oboseală.
Hidrogen: poate provoca fragilizarea prin hidrogen a oțelului, ducând la defecte grave, cum ar fi pete albe.
Așa-numitele elemente favorabile și elementele nefavorabile din acest articol nu sunt absolute, iar unele elemente dăunătoare au, de asemenea, unele avantaje, astfel încât în oțelul folosit într-un scop special, conținutul corespunzător trebuie încă păstrat. De exemplu, sulful din oțelul carbon are efectul de a îmbunătăți prelucrabilitatea oțelului, astfel încât conținutul de sulf din oțelul cu tăiere liberă este adesea crescut în mod intenționat în mod corespunzător.





