Corozivi întâlniți în procesele de rafinare

Apr 25, 2022 Lăsaţi un mesaj

Procesarea petrolului și a gazelor implică adesea tratarea impurităților, descompunerea compușilor în elementele lor de bază și operarea la o gamă largă de temperaturi -- unele dintre ele foarte ridicate.

Următoarele sunt câțiva dintre cei mai comuni compuși corozivi întâlniți în diferitele procese utilizate în industria petrolului și gazelor.


Sulf: Prezent în țițeiul brut, sulful se combină cu alte elemente pentru a forma sulfuri, acizi sulfuric, acizi politionici și alți compuși agresivi. Sulful poate provoca, de asemenea, sulfurarea metalelor la temperaturi ridicate.


Acid naftenic: un grup de acizi organici care se găsesc în mod obișnuit în țițeiurile din Vest și Orientul Mijlociu din SUA.


Acid politionic: Creați de obicei în timp ce echipamentul nu funcționează, acești acizi sunt rezultatul interacțiunii sulfurilor, umidității și oxigenului.

 

Cloruri: Deseori găsite în catalizatori, ape de răcire și țiței, sărurile pot crește rezistența la coroziune. Exemple de cloruri includ clorura de magneziu și clorura de calciu.

 

Dioxid de carbon: Un produs secundar al plantelor de hidrogen și al proceselor de cracare catalitică, dioxidul de carbon poate crea acid carbonic atunci când este combinat cu umiditatea.

 

Amoniac: Adesea, începutul formării altor substanțe corozive -- cum ar fi clorură de amoniu -- amoniacul este un rezultat comun al interacțiunii hidrogenului cu azotul din materii prime.

 

Cianuri: Responsabile pentru creșterea vitezei de coroziune, cianurile se formează adesea în timpul procesului de cracare a materiilor prime bogate în azot.

 

Clorura de hidrogen: rezultatul hidrolizei clorurii de magneziu și clorurii de calciu, clorura de hidrogen se găsește în multe fluxuri de vapori. Odată condensat, se transformă în acid clorhidric --, un agent de coroziune foarte agresiv.

 

Acid sulfuric: Format atunci când trioxidul de sulf, apa și oxigenul se combină, acest compus agresiv servește și ca catalizator de proces în instalațiile de alchilare.

 

Hidrogen: Deși nu este direct coroziv, hidrogenul este un factor de fragilizare a oțelului și interacționează ușor cu alți compuși pentru a crea agenți corozivi.

 

Fenoli: adesea întâlniți în procesele care implică decapanți de apă acidă.

 

Oxigen: Ca și hidrogenul, oxigenul nu este o amenințare directă. De fapt, oxigenul este o componentă critică în împrospătarea stratului de pasivare al oțelului inoxidabil. Cu toate acestea, este folosit și într-o serie de procese care pot provoca oxidare sau detartrare.

 

Carbon: De asemenea, nu este direct coroziv. Cu toate acestea, poate duce la carburare la temperaturi mai ridicate, provocând fragilizarea oțelului și reducând rezistența la coroziune, permițând altor compuși corozivi să inițieze atacurile.

 

Acest lucru pune oțelul inoxidabil într-o poziție pe care puține alte metale o pot egala. În timp ce oțelul carbon este potrivit pentru anumite situații de temperatură scăzută, presiune sau coroziune, varietatea de aliaje de oțel inoxidabil disponibile asigură o opțiune de a oferi protecție chiar și împotriva celor mai corozive procese de rafinare a petrolului și gazelor.

 

 


Trimite anchetă

whatsapp

Telefon

E-mail

Anchetă