Deși există mai multe metode de îndoire a țevilor disponibile, cele mai multe se încadrează în una dintre cele două categorii:
Îndoire la rece
Îndoire la cald
Metodele de îndoire la rece se bazează adesea pe forța fizică pură pentru a ajuta la aducerea țevii la forma sa finală, în timp ce metodele de îndoire la cald utilizează încălzirea atentă pentru a reduce forța necesară.
Fiecare metodă are beneficii unice și va determina gradul de îndoire posibil și forma finală a țevii.
METODE DE ÎNDOIRE LA RECE
Îndoirea cu tragere rotativă: țeava sau tubul este îndoită folosind o combinație de matrițe și alte componente diferite care lucrează într-o acțiune rotativă. Această acțiune trage conducta sau tubul înainte, făcând îndoirea dorită. Îndoirea cu tragere rotativă poate utiliza, de asemenea, dornuri.
Îndoirea dornului: Un dorn este plasat în interiorul tubului sau țevii care este îndoită, în special cu materiale de perete mai subțire, pentru a preveni defectele care pot apărea în îndoirea piesei, cum ar fi ondularea, aplatizarea sau prăbușirea.
Îndoire prin compresie: îndoirea unei țevi sau a unui tub folosind o matriță staționară în timp ce o matriță contrar îndoaie materialul în jurul matriței staționare.
Roll Bending: Folosită atunci când sunt necesare coturi sau curbe cu rază mare, această metodă trece o bucată de țeavă sau tub printr-o serie de trei role într-o configurație piramidală pentru a obține curba dorită.
ÎNDOIRE LA CALDE SAU ÎNCOLARE POR INDUCȚIE
Deși există mici variații la diferitele metode de îndoire a țevilor la cald, aproape toate sunt o formă de îndoire prin inducție.
Această metodă încălzește cu precizie conducta folosind o bobină de încălzire prin inducție înainte de a aplica presiune pentru a face îndoirea dorită.
Necesită mult mai puțină forță fizică decât metodele de îndoire la rece și poate produce îndoituri de calitate similară sau mai mare, fără materiale de umplutură, mândri sau alte adaosuri utilizate pentru a evita deformarea.
În timp ce minimizează reducerea diametrului la locul de îndoire, îndoirea prin inducție provoacă unele modificări ale grosimii țevii.
De obicei, intradosul -- sau secțiunea interioară a îndoirii -- va deveni mai groasă, în timp ce extradosul -- sau secțiunea exterioară a îndoirii va deveni mai subțire.
Metoda este folosită cel mai adesea în țevile și tuburile cu diametru mare și în coturile cu rază lungă.
Cu toate acestea, are utilizări și în diametre mai mici ale conductelor și în coturi cu rază scurtă.