Oțelul inoxidabil austenitic este cea mai mare familie de oțeluri inoxidabile, reprezentând aproximativ două-treimi din întreaga producție de oțel inoxidabil. Ele posedă o microstructură austenitică, care este o structură cristalină cubică centrată pe față-. Această microstructură este realizată prin aliarea oțelului cu suficient nichel și/sau mangan și azot pentru a menține o microstructură austenitică la toate temperaturile, variind de la regiunea criogenică până la punctul de topire.[48] Astfel, oțelurile inoxidabile austenitice nu sunt întăribile prin tratament termic, deoarece posedă aceeași microstructură la toate temperaturile.
Oțelurile inoxidabile austenitice pot fi subdivizate în două sub{0}}grupe, seria 200 și seria 300:
seria 200sunt aliaje de crom-mangan-nichel care maximizează utilizarea manganului și azotului pentru a minimiza utilizarea nichelului. Datorită adăugării lor de azot, ele posedă o limită de curgere cu aproximativ 50% mai mare decât foile de oțel inoxidabil din seria 300.
Tipul 201 se poate căli prin prelucrare la rece.
Tipul 202 este un oțel inoxidabil de uz general-. Scăderea conținutului de nichel și creșterea manganului duce la o rezistență slabă la coroziune.
seria 300sunt aliaje de crom-nichel care își ating microstructura austenitică aproape exclusiv prin aliaje de nichel; unele clase foarte-aliate includ niște azot pentru a reduce cerințele de nichel. Seria 300 este cel mai mare grup și cel mai utilizat.
Tip 304: cel mai bine-clasă cunoscută este Tipul 304, cunoscut și ca 18/8 și 18/10 pentru compoziția sa de 18% crom și, respectiv, 8% sau 10% nichel.
Tip 316: Al doilea cel mai comun oțel inoxidabil austenitic este Tipul 316. Adăugarea de 2% molibden oferă o rezistență mai mare la acizi și coroziune localizată cauzată de ionii de clorură. Versiunile cu conținut scăzut de carbon-, cum ar fi 316L sau 304L, au conținut de carbon sub 0,03% și sunt utilizate pentru a evita problemele de coroziune cauzate de sudare.
